Aflat pentru prima dată în Brașov, maestrul Walter Hilgers, renumit dirijor și muzician, a oferit un interviu exclusiv pentru site-ul Filarmonicii Brașov. În acest dialog captivant, Hilgers vorbește despre parcursul său artistic, dezvăluie ce muzică îl inspiră și împărtășește sfaturi pentru tinerii muzicieni care își doresc o carieră în lumea muzicii clasice.
Walter Hilgers la Sala Patria. Foto: Iosif Trif
Ați absolvit pregătirea instrumentală la Universitatea de Muzică și Dans din Köln-Aachen, studiind tuba, contrabasul și pianul. Cum v-a inspirat acest fundal versatil să deveniți dirijor? A existat un moment specific în care ați decis să urmați drumul dirijatului?
M-am interesat mereu de dirijat și am început să iau primele lecții de dirijat de la vârsta de 16 ani, cu domnul profesor Michael Luig, care în acea perioadă era asistent al lui Volker Wangenheim la Orchestra Națională de Tineret a Germaniei. După ce mi-am încheiat studiile școlare, am avut oportunitatea de a studia dirijatul la Detmold, iar evenimentele s-au succedat rapid, deoarece la doar 18 ani am câștigat prima mea audiție la Düsseldorfer Symphoniker, în 1978. Un an mai târziu, am fost invitat la Festivalul de la Bayreuth, iar în 1980 am câștigat audiția la Opera de Stat din Viena. Am trăit mulți ani minunați ca tubist, fără să pierd din vedere dirijatul. În 1995, am stat pentru prima dată în fața unei orchestre profesioniste, la Filarmonica de Stat din Košice, Slovacia. Au urmat angajamente la Filarmonica din Zagreb, iar la sfârșitul anului 1999 am fost invitat pentru prima dată în România, unde am dirijat Concertul Mileniului la Filarmonica de Stat din Timișoara. Odată cu angajarea mea ca dirijor principal al Orchestrei Simfonice a provinciei Santa Fe din Argentina, m-am concentrat exclusiv pe dirijat. Sunt încântat de posibilitățile creative și de responsabilitatea pentru conceptul muzical general și sunt recunoscător că am ocazia să mă confrunt mereu cu noi provocări muzicale.
Ce dirijori v-au inspirat în mod special în cariera dvs. și de ce?
Am cântat sub bagheta multor dirijori celebri, precum Herbert von Karajan, Lorin Maazel, Claudio Abbado, Daniel Barenboim, Zubin Mehta, André Previn, Pierre Boulez, Georg Solti, James Levine, Seiji Ozawa, Riccardo Muti, Bernard Haitink și Günter Wand, și am învățat multe de la fiecare dintre acești dirijori. Este dificil să aleg unul dintre acești dirijori de excepție, dar vă pot oferi câteva exemple. L-am cunoscut pe Herbert von Karajan ca fiind un magician al sunetului, iar pe Claudio Abbado ca un dirijor pentru care transparența și structura clară a muzicii erau esențiale. Lorin Maazel avea, în opinia mea, o tehnică de dirijat perfectă, iar Günter Wand m-a impresionat cu interpretările sale foarte coerente ale lucrărilor lui Bruckner și cu relația colegială pe care o avea cu muzicienii. La Bernard Haitink, Zubin Mehta și James Levine m-au impresionat căldura și limbajul corpului. Daniel Barenboim m-a convins prin forța sa de voință și pasiunea sa, în timp ce Pierre Boulez era apreciat pentru munca sa clar structurată.
Există o lucrare care v-a oferit cea mai mare bucurie să o dirijați? Dacă da, care este aceasta și de ce?
Este dificil să aleg o singură lucrare, dar momente speciale pentru mine au fost interpretările Simfoniilor a 8-a și a 9-a de Anton Bruckner, ale Simfoniilor a 4-a și a 5-a de Gustav Mahler, Simfonia a 5-a de Dmitri Șostakovici, precum și Messa da Requiem de Giuseppe Verdi și Recviemul German de Johannes Brahms, împreună cu simfoniile sale, care sunt printre preferatele mele. Bruckner m-a însoțit toată viața, iar în anii în care am lucrat alături de Günter Wand la interpretarea simfoniilor sale, am dobândit o înțelegere profundă a acestei muzici. Să dirijezi Mahler și Șostakovici este mereu o provocare. În Santa Fe, am avut ocazia să dirijez Messa da Requiem și Recviemul German într-o mare basilică, ceea ce mi-a adus o mare bucurie, deoarece îmi place foarte mult să lucrez cu coruri.
Care sunt câțiva dintre compozitorii dvs. preferați pe care îi ascultați personal atunci când doriți să vă relaxați?
Printre compozitorii mei preferați se numără Beethoven, Brahms și Bruckner, dar nu ascult aceste lucrări pentru a mă relaxa, deoarece imediat ce le ascult, trec în modul "de muncă". Pentru relaxare, ascult ocazional Frank Sinatra sau tangouri, de exemplu, de la Carlos Gardel, Aníbal Troilo, Francisco Canaro, Astor Piazzolla și alții.
Ce sfaturi ați oferi tinerilor muzicieni care își doresc o carieră în muzica clasică?
Este esențial să aveți profesorii potriviți sau modele care să vă sprijine și să vă încurajeze. Lecțiile de specialitate sunt inima formării muzicale, iar o relație interpersonală bună între profesor și student este de o importanță majoră. Nu este vorba doar despre tehnica pe care o înveți de la un profesor bun, ci și despre sprijinul pe care îl oferă pentru dezvoltarea artistică a studenților săi. Când tinerii aleg un instrument cu scopul de a deveni muzicieni profesioniști, sunt necesare exercițiile, perseverența și disciplina, dar și menținerea bucuriei și dragostei pentru muzică, lăsându-se inspirați constant.
La concertul care urmează în Brașov, veți dirija lucrări de Borodin, Nino Rota și Brahms. Ce așteptări sau speranțe aveți pentru acest concert și interpretare?
În primul rând, sunt foarte încântat de invitația la Brașov și de oportunitatea de a interpreta acest program minunat alături de orchestră și de solistul Petru Iuga. Dorința și speranța mea personală sunt ca noi să oferim publicului o seară captivantă și ca domnul Iuga, orchestra și eu să reușim să entuziasmăm publicul auditor. Muzica clasică este importantă pentru suflet și, în această perioadă tensionată, ne poate oferi un moment de pace interioară și bucurie.
